luni, 18 aprilie 2011

At the end of the day you must bring home the victory!

             
Nu contează că ești un jucător de atac sau unul defensiv, unul tactic sau pozițional, clasic,modern sau hipermodern at the end of the day you must bring home the victory! Ca și în jocul de șah, viața se reduce la o sumă de momente. Orice situație oricât de complexă ar fi, poate fi redusă la mai multe probleme cu o dificultate mai scăzută. Nu există probleme de dimensiuni mari astfel încât să nu poată fi descompuse. Orice problemă are la bază cel puțin un concept și o idee concretă. Totul se reduce la strategie și  eficiență, indiferent de modul de abordare a situației. Poți fi creativ ca Tal, poți fi riguros ca Botvinnik, poți fi pozițional ca Petrosian, poți juca în avangardă ca Fischer, poți fi agresiv și dedicat muncii ca Alekhine și Fischer, poți fi dinamic asemeni lui Kasparov, în final poți ajunge campion asemenea lor. Nu contează că lupta ta se dă la grădiniță, scoală sau job...tu trebuie să fii mereu pe baricade, iar lupta pentru eficiență trebuie să te domine în permanență, e cea mai dificilă luptă cu tine însuți. Ești propriul tău inamic adevărat! E mai simplu să privești la tv și sa primești o masă mare de informație fără a fi nevoit să o prelucrezi, e mai simplu să te uiți în curtea vecinului și să îl întrebi ce îi mai face capra, totul e mai simplu atunci când primești fără ca să fii nevoit să faci ceva. Mereu a fost așa. Toate sistemele fizice tind spre starea de echilibru, starea cu energia cea mai mică. Nici noi ca ființe nu suntem o excepție de la natură!

………………………………………………………………………...
Exemplu concret: Priviți la cei de la antena3, Badea exploatează la maxim creativitatea și gândirea critică, Ciutacu seriozitatea, Gâdea sensibilitatea, Firea nu îmi place! J
O remarcă: Unii exploatează inteligența, alții prostia...ironic e că la sfârșitul zilei ambele părți sunt pe profit!
………………………………………………………………………...

Planifică lupta, pregătește “mutări noi”, surprindeți adversarul! A fi bine pregătit și a te pregăti continuu și consistent e drumul spre succes! Noi, ca nație, suntem obișnuiți să credem că putem da lovitura, identific aici jucătorul tactic, dar ce te faci când adversarul tău joacă în așa fel încât să nu îți poti  folosi talentul? “If a man has a talent and he cannot use it, he has failed!” Joacă solid, joacă consistent, joacă creativ, fii agresiv, fii TU!
Nu uita: At the end of the day you must bring home the victory!!! Garry Kasparov!

duminică, 17 aprilie 2011

Cerul meu e mai albastru ca al tău!



De ce e cerul meu mai albastru ca al tău? 

Poate din cauză că de pe al meu lipsesc stelele?
Poate!
Poate din cauză că cerul meu nu are lună
Poate!
Poate din cauză că cerul meu e mai mare ca al tău?
Poate!
Poate din cauză că ale mele visuri sunt mai înalte? 
Poate?!
Poate din cauză ca norii mei sunt mai frumoși decât ai tăi? 
Poate!
Sau poate că norii mei sunt la fel de “furtunoși” ca ai tăi, însă eu stau pe ei!
Foarte probabil!
Poate din cauză că visurile mele încorporează stele și de asta nu le văd?!
Sigur!
Poate din cauză că pentru tine cerul e limita și pentru mine ea nu există?
Poate?!
Poate din cauză că visele mele sunt mai absurde decât mine?!
Probabil!

vineri, 15 aprilie 2011

Prietenul cel mai bun este cel cu care ai dispute foarte des –best by test

http://www.sodahead.com
După mine prietenia adevarată este actul egoist în forma cea mai pură.  Cine sunt prietenii tăi? Câți dintre ei s-ar sacrifica” pentru tine? Probabil ca niciunul, nici eu nu aș putea. Tocmai ce vă spuneam că e o formă de egoism, dar foarte probabil și cel mai nobil sentiment de care suntem capabili și totuși căutăm prietenia celorlalți, sau ea ne caută pe noi?  Probabil că noi căutăm prietenia doar pentru ce ne oferă și mai puțin pentru ceea ce putem oferi.
Prietenul adevărat...te împinge la păcat.  “Păcatul” de a smulge tot ce are mai bun cel de lângă tine fară posibilitatea de a-l seca devenind “izvor”  ca suport pentru creșterea ta.  Te ajută să crești sau să cobori fără ca să te lovești, va lupta umăr la umăr alături de tine,  sau chiar va fi înfrânt alături de tine și nu va regreta pentru că a înțeles pe deplin lângă cine se află. Un prieten adevărat este mereu nerăbdător să te întâlnească, să te îmbrățișeze, să vorbească cu tine sau să se oprească din vorbit pentru că să te asculte. Un prieten adevărat e ca „liniștea din mijlocul furtunii. La ce ti-ar putea folosi zgomotul într-o prietenie dacă nu poți înțelege liniștea?

joi, 14 aprilie 2011

Băse și portocala mecanică


Când portocalele sunt mai scumpe decât cartofii, noi am ales varianta de lux (ca întotdeauna), portocalele. Câti romani ar fi visat înainte de 89 că vor avea acces la fructe de “lux” ? Nu prea multi, acum avem cu prisosintă! Doar cei de sus. Sau cei de jos? Nici gând! Cei din urma vor fi mereu cei ce vor cădea  în prima linie, și nu au înțeles. Probabil nici nu vor înțelege prea curând.  Sunt atât de ocupați cu supraviețuirea, cu bocetele și durerile lor încât au uitat de durerile copiilor lor, iar diferența de evoluție pe care natura le-a adus-o de-a lungul timpului a fost anulată, printr-o scrâșnire de dinți și o “umedă” privire,…a altei maimuțe de mare. Un pic de demnitate…și poate un pic de stimă, totul s-a frânt! In numai 20 de ani, cu 2 mai mult decât maturitatea.
Pe alei înguste, agale, plimbări pe tocuri prin livada portocalifera. Aroma fructelor a îmbiat românii, ademenirea lor a fost  ușoară. Augusta ființă de Plescoi cu zambet mare și decolteu pân’ la buric a îngenunchiat o hoardă, una de maneliști, aflați la un grătar, iar între mici, li s-a oferit și “mari”, de multe feluri, dar toate sunt descrise prin “mari lipsuri” pentru noi și mari “succesuri” pentru ei.
Când prostul învinge natura și natura (umană) nu îl contrazice. Inteligența naturii umane atinge culmi…de suportabilitate. Limitele ei sunt mari, încape multa decenta, demnitate și alte virtuți umane însa, încape și mai multă decădere decât și-ar putea închipui și o maimuță în peak de evoluție.
Un ultim gând și o curiozitate. Oare cât de mult am întins noi ca nație limitele ‘intelectuale” ale naturii umane?