Prietenul cel mai bun este cel cu care ai dispute foarte des –best by test

http://www.sodahead.com

După mine prietenia adevarată este actul egoist în forma cea mai pură.  Cine sunt prietenii tăi? Câți dintre ei s-ar “sacrifica” pentru tine? Probabil ca niciunul, nici eu nu aș putea. Tocmai ce vă spuneam că e o formă de egoism, dar foarte probabil și cel mai nobil sentiment de care suntem capabili și totuși căutăm prietenia celorlalți, sau ea ne caută pe noi?  Probabil că noi căutăm prietenia doar pentru ce ne oferă și mai puțin pentru ceea ce putem oferi.

Prietenul adevărat...te împinge la păcat.  “Păcatul” de a smulge tot ce are mai bun cel de lângă tine fară posibilitatea de a-l seca devenind “izvor”  ca suport pentru creșterea ta.  Te ajută să crești sau să cobori fără ca să te lovești, va lupta umăr la umăr alături de tine,  sau chiar va fi înfrânt alături de tine și nu va regreta pentru că a înțeles pe deplin lângă cine se află. Un prieten adevărat este mereu nerăbdător să te întâlnească, să te îmbrățișeze, să vorbească cu tine sau să se oprească din vorbit pentru că să te asculte. Un prieten adevărat e ca „liniștea” din mijlocul furtunii. La ce ti-ar putea folosi zgomotul într-o prietenie dacă nu poți înțelege liniștea?